motto:
"Trecea un înger,
pe un scaun negru așezat.
Trecea prin aer,liniștit
și mândru"
- Nichita -

Ea purta o poșetă gigantică în formă de ochi
plină cu ochii tăcuților,
cu lacăte despre care nu-și amintea,
păsări desenate-n creion
cu ciocul sub aripă,
aripi smulse din I și tăiate la A.

Noaptea, trecea peste blocuri,
peste parcul central,
pe deasupra băncii, peste catedrală,
liliecii din turn adiau preț de-o clipă,
gardienii aprindeau o țigară

(nu poți raporta o halucinație
plutind peste somnul celor 30 de-arginți,
cu grație...)

Desigur, asta nu schimba cu nimic
mersul trenurilor, cota inflației,
legile în vigoare ori
legile fizicii,
lupii dormeau
cu blana de ied
între colți,
oul de cuc se spărgea în cuibul străin,
soldații visau mai departe
din mers.

Doar diminețile unora se arcuiau
mai spre cer
cu un vers.