scrie niște poizii frumuaase zice Sănduca

despre ceva cu flori și cîmp cu iarbă

sau despre zăpăcelile alea de păsări

nu despre bau-bau

i-am zis că scriu o poiezire de iubire

către bau-bau

ca să nu mai fie rău dar ți-ai găsit

bau-bau ăsta e o cocomîrlă necesară

crește pe lîngă casa omului

crește cophii cuminți

și nici nu cere de mîncare

dară-mi te o poezire de iubire?

l-am lăsat să-și vadă de amaru’ lui și ne-am dus

cu Sănduca fără flori păsări și iarbă

direct la magazin

era o mare criză de lapte și mălai

da’ mai ales de cipsuri d’ălea

cu surprize de doi lei

toate bune și murfoase sau invers

cine mai știe de unde a venit omul ăla negricios

io taciturn ea vorbăreață s-a băgat în seamă cu el

am un sac mare i-a zis închid acolo copiii răi

ca să păzească șobolanii să nu fugă din sac

bîrrrr a zis Sănduca io sunt cumiiinte

i-am zis că vezi să nu mai faci belele că acolo ajungi

și o să țineți unii de alții cu dinții ca șobolanii

Sănduca a făcut click în căpșorul ei și a zis ochei

și așa într-o murfoasă de zi a rupt o creangă din mălin

m-am ofuscat și i-am spus că de ce rupe floarea

cu tot cu săraca aia de creangă

că florile sunt puii ei și creanga e mama

și că să-i fie rușine că face belele și o spun lui bau-bau

Sănduca nu știa de ce e voie să luăm puii și mama nu

i-am spus că atunci n-are cine să mai facă pui

aha a zis păi am fost foarte rea și cred că nenea ăla

o să mă pună în sac să mă joc cu urîții ăia de șobolani

lasă i-am zis

că vorbesc io cu el să te ierte de data asta

de data asta Sănduca nu m-a crezut

și seara am văzut-o cu o găletușă de apă

ținea creanga aia udă și ofilită în mînuțele ei așa

și o mîngîia