cum caii din plastic sunt încălecați de
călăreți din plastic rănile mele
se deschid
sub pături
luate pentru o canapea veche pe care
am bolit cândva

furnal părăsit de fum iluzia mea fără
faptele tale se ruinează
apoi vine amurgul ca un poștaș rătăcit

noaptea ne lipim spatele unul de altul
ne aducem aminte
caiete scrisori oracole
bănci pe care scriam nume de formații
rock
cum ne-am întâlnit la baraj
aveam saltea
ce vară faină a fost aia
adormim iar eu am senzația că survolez
o centrală nucleară cu parapanta