dacă mă întrebi ce sunt regretele am să privesc mai întâi cerul
apoi am să neglijez cuta de pe fruntea sub care faci striptease

dacă mă întrebi ce de am privit mai întâi cerul și doar am tăcut
am să îmi aduc aminte de toate momentele în care am înjurat

unii vor crede că e o prostie dar eu nu am de unde să știu asta
nu am fost niciodată pe o cruce și uite că am dreptul să merg

îți simt mâna sub braț această toartă metafizică dar nu
regretul e fărâmă de timp care trece săgeată prin tine

ne studiem, iar cu cât ne studiem mimica îmi e mai neclară
deci vrei să pui întrebarea vrei să simți ascuțișul secundei ce vine

flash pe un screen dintr-o vitrină
(o ea
cu părul răvășit
prăbușită cu tâmpla
într-un capac de canalizare
pe o stradă aproape pustie
într-o băltoacă de sânge
care curge încet amestecându-se
cu mirosul greu de suportat
murmurând tot mai slab nu : mamă
nu : tată nu : al dracului să fii
cu mașina ta cu tot
ci doar : ajutor)

acum mă întrebi ce sunt regretele eu privesc mai întâi cerul
și fiindcă e înnorat rău te felicit că ai luat umbrela de acasă