e seară
un suflet de praf peste lucruri
mișcată lumina
pătrunde prin nori
o moarte de aur plutește în pleoape
vis legănat în o mie de sori
la capătul stins al tunelului noaptea
împietrită așteaptă
un trist samurai
pe strada coclită de toamne și vînturi
nu mai trece decît
un sinistru tramvai