De-o parte și de alta
a Ființei,
zburau gânduri:
unele-n dreapta
altele-n stânga.
Cele din dreapta erau
sânge de serafim,
celelalte țărână.
Pentru lumină!
Pentru lumină noi ne jertfim!
Strigau extaziate gândurile.
Și pentru noaptea și pentru ziua
În care venim!
Strigau extaziate gândurile.
Și pentru moartea și pentru viața
Din care fugim!
Strigau extaziate gândurile.
În fine, pentru cuibarul sau ceața
În care ne prindem Ideea.
Pentru formula în care
Ființează Apa,
Pentru hidrogenul primordial,
Pentru Oxigenul etern,
Cu care ne tragem respirația.