când te ţin în braţe, voluptoaso,
ard în mine patimi, râd eulogii,
mâna mea descoase două elegii –
sânii tăi, pictaţi parcă de Picasso.

zâmbetul tău moale, ca de Mona Lisa,
şoaptele de miere, noaptea ca de fum
ţes în mine gândul veşnic şi acum
să-ţi dau Taj Mahalul, să-ţi restitui Giza.

când te ţin în braţe, o euforie
îmi opreşte-n gât glasul muezin.
nu mai ştiu ce sunt: vultur eolin
ori sunt cuc iubit de o ciocârlie!?