un fulger de apă
ne desprinde de sub călcâiul zilei de azi
în adâncuri sunt nopțile noastre
câinele acesta din inimă ce latră întruna
și eu
sprijinită de cerul unei întâmplări fără ecou
așteptându-te aievea să cobori
să-mi acoperi pielea cu hainele tale rupte
să ne strecurăm acolo unde timpul
ne pregătește un ocean de fluturi
fără răspunsuri doar cu sânge pe aripi
ți-aș spune atunci
că apa e un fel de libertate a vieții
te-aș strânge lângă mine
am atinge cu mâinile peștii
care ascund sub limbă primul sărut
tăcerea noastră ca o arșiță de carne
în verde