fiecare pustiu este o mare
peste care ultimul val nu s-a mai spart niciodată
fiecare sărut doar o nepăsare ciudată
întreruptă din nerăbdare
fiecare cîntec un loc viran al copilăriei
în care pe neașteptate descoperim ceva
fiecare seară o după amiază frumoasă
rămasă peste noapte la noi în curte fără să spună cuiva
fiecare cărare doar un rîu
amînat pînă prea tîrziu în urma unui pas
fiecare război doar un alt copil al străzii
urmărit de forceps pînă la patruzeci de ani
fiecare călugăr doar o biserică de carne
izgonită de propria-i umbră printre alte umbre
fiecare femeie o amînare continuă
a gîndului că se poate pune vreodată punct