cred că ascultam jazz și
mușcam dintr-o felie de pepene galben
mi-era lene
(cum de altfel bunăoară putea să nu-mi fie)
ajunsesem să uit de ce sau pentru ce
dar mă simțeam bine
aveam acel sentiment pe care îl ai când ajungi undeva
și îți scuturi bocancii de zăpadă
sau de praf cam asta simțeam
în cameră era și liniște și toate pluteau
și mai era un pic soare
dar eu nu mai priveam de mult soarele la apus
toate continuau într-un mod pe care îl doream
prizele musteau de energie însă mie mi-era lene așa că
nu m-am uitat prea mult la ele
insistam pe o copertă decolorată și mare era
cu un colț îndoit uzată pentru nimeni
acesta e adevărul îmi spuneam și oftam
zeama mi se scurgea pe bărbie galbenă și dulce
mă ștergeam cu mâneca