si acum nu este decît metastaza tîrzie de lîngã anii în care
ridicasem pereti despuiati retractili
fãrã mansarde fãrã acoperisuri
închipuind castele de treflã si inimã hewlett packard color
pe atunci aeram asimetric numai un singur ventricul
precum un calcan cu dioptrii inexplicabile de stînga obosit
numai prioritatea de stînga TU
si nu aveai nimic in comun cu «Toute la vie sera pareille à ce matin...
aux couleurs de l'été indien» nu

o farsa stupidã scãpatã de sub control
din care absentã îmi decupam
frica inconstientã deja animalicã

într-o zi m-am înspãimîntat
la numai 20 de ani
invidiam bãtrinii ce îi colora dumnezeu prin parcuri
tinîndu-se de mînã