emoțiile bune adunate ca o pungă de furnici
cînd plouă gîndurile-mi dorm
într-o ceașcă de maroccan mint
tolănite ca într-o baie turcească
plutesc fire de păianjen albe
degetele lui dali spînzurate zile și nopți
cu tine în mine ceasul ticăie a pustiu
stații de tramvai printre volume
cărțile pe care am fi vrut să le citim
împreună un fel de dragoste
nebulos intelectuală pe marginea
unui pat îmbîcsit de amintiri
climax amînat subtil
atît de altfel în liniștea unei ierni
lacustre