am trecut pragul unui muzeu
într-o zi de treisprezece
( de atunci
nu mai sunt superstițios !)
prima cameră era luminoasă
cu multe jucării :
păpuși mutilate, mingi de toate culorile...
aici puteai să faci orice,
chiar să spargi o cană, sau un geam,
nimeni nu-ți zicea nimic
următoarea era plină de vise
unele bifate,
altele nu,
după noroc
în cea mai mare cameră
erau numai lucruri inutile,
de la castele de nisip
la cea din urmă mască…
ultima era goală și întunecoasă,
acoperită cu liniște,
o liniște atît de mare,
că îți puteai auzi chiar gîndurile
nimeni nu știa ce este dincolo,
unii ziceau că eternitatea
alții...