pe mâine
era un timp în care ea îmi zicea asta
și nu era nimic bizar
ploile erau la fel cu toamnele
strugurii la fel cu poemul acesta
ne despărțisem probabil
dar lucrurile precise
care lovesc
în tâmplă cu un jet puternic
de realitate
încă mai șterg din zile
pe mâine suna vocea dintr-un pahar
pe marginea căruia
îți purtai sufletul umezit ca pe un deget

dar până a veni acel mâine
au ajuns hainele moi vocea dragă
eu stau doar și mă uit în gol și e bine
poate e de vină cd-ul cu ceva chill out
m-am gândit și la asta
îmi curge puțin nasul s-a răcit brusc vremea
o să ai mult de condus
o să am mult de așteptat
tu încă mai conduci
iar eu mai spun pe mâine