„Iubește și fă ce vrei!“...

Cum am putea să înțelegem
Aceste câteva cuvinte?
Care ar fi
Un sens corect al lor
Ce-ar trebui
Să ne pătrundă nouă, în minte?
Odată ele pronunțate
Au oare magice puteri?
Sau,
Sunt doar vorbe
Spuse
În doi peri?

Ai încercat,
Sfânt Augustin,
Ceva prin ele să transmiți?
Sau,
Vrut-ai doar,
Sărmani urmași să-i păcălești
Sau chiar să-i minți?

Iubirea,
La care referire faci,
Poate înlocui ea „Legea“
În fața căreia,
Cu capul plecat,
Spășit ar trebuie să taci?

Ce a fost
Pentru Israel
Marea durere,
Poate să dispară așa,
Deodată,
Din a omului vedere?

Dacă ne aducem
Bine aminte
Chiar și Pavel ne vorbea
Prin asemenea tainice
Cuvinte.

Iubirea
De care vorbesc ei,
Își are oare
În existență
Înaltul său temei?

Hesiod ne spunea
Că erosul
Se naște din Haos.
Dar iubirea?
Iubirea de care facem
Aici vorbire,
Își are și ea
Tot în Haos pornirea?

Duhul Sfânt
Este manifestarea iubirii
Lui Dumnezeu!
N-ar fi o blasfemie
Să afirmăm
Că tot acolo își are și El originea,
Ca orice umil Zeu?

Iubirea
De care vorbea Augustin,
Nu este același lucru
Cu erosul,
Pe care omul
Tot iubire l-a numit,
Gândind poate
La sensul lui
Prea puțin.

Erosul
Nu este iubire divină.
Este doar o stare a sufletului omenesc,
O fortă de atractie
De care existența noastră
Este plină.

Dumnezeu
A făcut totul din
A Sa iubire.
Pentu El
Nu a existat o lege
Să îl îngrădească în fire.

Dacă Duhul Sfânt
Este iubire făptuitoare,
De ce ne mai mirăm atunci?
Când El va coborâ în noi,
La ce ar mai servi
„Legea“ constrângătoare?

Dacă de Duh am fi pătrunși
Și ne-am ghida
Tot după lege,
Este ca și cum
Pe Dumnezeu l-am limita;
Ca și cum pe El
Cineva în noi
Ar vrea să îl lege.

Duhul Sfânt
Este iubirea divină,
Iar faptei săvârșită prin El,
Nu i se poate găsi
Niciodată vreo vină.

Cuvântul legii nu poate
Să o constrângă.
În fața iubirii sfinte
Legea nu poate
Decât să se frângă.

În literă,
Legea este hotarul
Dintre bine și păcătoasa pornire.
În spirit,
Ea este însăși
Marea Iubire.

Când Duhul este în noi
Noi suntem în El.
Și fapta noastră,
În El doar
Își are înaltul ei model.

Fapta din iubire
Este liberă de restricția legii
Pentru că din Duhul
Își are voire
Și nu din noi
Și din experiența
Noastră de viață
Pe care pompos,
„Liber-arbitru“
O numim,
Cu o aroganță măreață.

Fapta săvârșită prin
Liberul-arbitru
Este sub incidența legii.
Fapta din iubire
Stă la baza ei
Și nu cunoaște
Simpatii și privilegii.

„Iubește și fă ce vrei !“.

Cuvintele întruchipează
O filosofie întreagă.
Prin ea,
Lumea fizică,
De cea spirituală
Se leagă.

Este,
O filosofie a libertății,
Ce dezvăluie-n esență
Cel mai înalt nivel
De evolutie
Al umanității.

Pentru omul de astăzi,
Ele sunt idealul
Atitudinii religioase.
Fiecare-n parte
Ar trebui
Ca un scop sfânt
În suflet să le poarte.

„Iubește și fă ce vrei“!...

Nu erosul,
Iubirea spirituală
Este înțelesul ei
Și este valabilă
Doar pentru acel...
Care încă din viață
A primit Duhul în el.