ultime dimineţi de noiembrie
îmi calcă pe umbrele trupului
împrăştiind valuri de ceaţă

ochii picături din cristalul ploii
căzute pe desenul roşu al inimii
împart câte un surâs trecătorilor

gândurile aşteaptă la rând
să-şi vândă iubirea din vise
înainte ca iarna să păşească pe suflet

genunchii-mi prevestesc ninsori
sănii de argint pline cu daruri
fac popas la ferestrele copilăriei

gura îmi abureşte o coloană de aer
a sărutului tău pătimaş
încrustat în cuvinte nespuse

după o aşteptare la porţi
intru-n cetatea vremelnic părăsită
cu ghirlande din flori roşii