mi-am legat luna de degetul mic și o învârt
de jur îmrejur prin univers

în mijloc m-am pus ca o negresă
cântând cu perucă nebună
și pretutindeni viori
pline de mierea
buzelor tale

este grena și albastră
plină de raze ca o pastă
lumea noastră

din cer am făcut un ecran
peste care mă preling în imagine
ca lacrima peste obraz

și tot învârt luna și cred că e pământul
într-un ritm muzical arhanghelic

așadar, mă întreb: cât ar dura veșnicia
dacă ar fi să o conduc
până la poartă?