ieri: am pus între palmele noastre surâsul
eram aşa de fericiţi încât palmele noastre râdeau
nebuni de fericire ne-am lovit cu fruntea de cer
durerea ne-a învins şi ne-a aruncat înapoi pe pământ

azi: când ne-am trezit eram doi copaci
iar mâinile noastre ramuri de disperări
imploram cerul să aducă fericirea-napoi
dar nu ne-a scultat nimeni
şi atunci ne-am jucat singuri
de-a fericirea

mâine: ne vor creşte mâini pe sub pământ
şi astfel ne vom regăsi
vom prinde în mâinile noastre surâsul
iar feţele noastre îndreptate spre cer
vor zâmbi timid
înflorind pentru prima oară