După cîteva nopți de nesomn și destul de mult efort, stau acum și mă întreb ce mi-aș dori totuși de la Hermeneia. În clipele acestea nu mi-aș dori decît să fie un loc de bun gust și bună dispoziție, de comunicare, competiție și calitate. Fără fatalisme mioritice și dramatisme a la Ana lui Manole sau Jeanne d'Arc. Nici literatura și nici universul nu au început și nu se vor sfîrși cu mine sau cu oricine din cei ce vor publica aici. De aceea probabil că ar fi extraordinar de sănătos și benefic pentru toată lumea să ne păstrăm simțul umorului și al măsurii. Fără invidii obsedante și resentimente mocnite. Conflictele nu sînt rele, mai ales cînd reușesc să rămînă la nivelul ideilor, al principiilor. Nu cred că trebuie potolite acolo, dimpotrivă, trebuie stîrnite. Reprezintă motorul descoperirii, al excelării. Dar nu trebuie să coboare în noroiul uliței, nu trebuie să ne zdrelim maleolele sau genunchii ca să învingem un război fantasmagoric cu propriile noastre năluci. Merg să mă culc, începe cea mai lungă noapte a anului. Aș fi în stare să dorm o mie de ani. Și nu mai sînt decît 7 ore pînă la solstițiu.