Numai recunosc drumurile obișnuite
nici fântânile cu ciutură din care beam apă
salcâmii au fost duși la taiere iar plopii nu-s
și parca morile vântului au plecat.
Câmpia-i fără nimeni în jur
doar păsările prin ierburi sfidează tăcerea
și câteva recolte de fluturi de vară.
Fânețele-s moarte-n duhul vegetal al căldurii
și râul dus departe de sălcii,
Pe aici drumurile ocoleau grâul
unde glasul ei mă striga și câmpul estompa
trupurile noastre mirosind a iarbă,
acoperind ezitările mele din simțuri
îngropate în ochiul fântânii
unde mă duc să gust
lacrima cu parfum de atunci.