Lumea se împrăștia începând din inimă.

Cale Lactee risipind comete,
Pante obligatorii din fum și pietre,
Stele risipite în găuri negre
Pierdutele constelații.

Oglinda prezenta chipul ei mie.

Flacăra lumânării galben topind
Dincolo de ferestre cu bolți în piatră.
Mucegăind stânci, izvoare strivind…
Șoapte șterse ochilor.

Cerul se colora cu nori din marea albastră.

Tu îmi adăugai pașii din colb,
Apoi te scuturai ciutură ridicând,
Și te mlădiai în coarnele cerbului
Ca în umbra codrului timp.