îți scriu iubito
din balconul damnat al acestei lumi
letargia dintre boli îmi pare
o pauză pentru încărcat catapulte
mă întreb cît din mine
va rămîne conspirativ în tine
între timp s-au adunat în curte îngerii
privesc în sus
fără nici o prejudecată
un dumnezeu de la zero
la 90 de grade speranța
înfășurată într-o cămașă de forță
zburătăcindu-se ca un porumbel
prin spațiul din ce în ce mai larg
dintre gîndurile lor
îmi face cu ochiul
atunci din senin apar
naiade și saltimbanci
într-un cortegiu antifunerar
ultima mea dorință este să fac dragoste
în ștreang