mai de prisos decât semnul unei cruci făcut în grabă
sunt toți ceilalți ochi de pe pământ

ei sunt ficși, înecați în lâncezeala lor sălcie

nu vei vedea zâmbet în privirea lor
ci rar, doar o umbră -
ca și cum s-ar strădui să râdă împingând cu degetele
colțurile gurii

în ochii lor morți, degeaba se oglindește împreunarea norilor

privirea le este goală ca o biserică fără icoane,
iar lumea poate fi arsă
- ochii nu miros cenușa -
ca-ntr-un tablou în negru pe negru
cu natură moartă

cu degetele, orbii gustă ce e dincolo de marginea pământului
căci pământul nu păstrează pe nimeni în el
cu pleoapele deschise