noapte de gânduri pierdute
bărbat bețivit
în șanțul mizer al drumului
trecătorii
fantomatice umbre ale lunii
într-un cerc cât o roată

un țăran
leagă calul
de un țaruș înfipt
în coasta pamântului

în depărtare
o tăcere prin care zboară
liliecii
căptușind o grotă uitată

până cântă cocoșii dimineții
moartea,
un strigoi de poveste
în haosul întunericului
urcă și coboară
pe pereții cerului

exersez mersul pe sârmă
în somn
și mă trezesc
ud de roua visului

noaptea de gânduri pierdute
crapă de zi pe furate.