istoria ţării mele
umblă ruptă-n fund
ca un chaplin inutil
care tot încasează şuturi
din dreapta din stânga

se strecoară printre veteranii
de pe care curg hainele militare
ţinuţi în poziţie verticală
cu un pumn de decoraţii
merge la parada de întâi decembrie
să miroase aburii de ţuică şi fasole cu ciolan
intră pe furiş la simpozioane
îi ascultă pe domnii care se contrazic grav

cască
se aude cum îi trosnesc fălcile
până în cercul în care
lasciati ogni speranţa
stă scris deasupra capului lui roller

îi plac orele de curs

atunci când profesorii iniţiază elevele
în tainele naturii
trage cu ochiul pe manualul
care îi poartă numele

cât m-am schimbat
cât de mult m-am schimbat
îşi zice
în timp ce îi contemplă
pe basarab mircea ştefan mihai
ca pe nişte actori
scoşi la pensie

uneori trage o fugă pe la posada
aruncă cu pietre
îşi face urechea pâlnie
să asculte cum funcţionează gravitaţia
ştie unde se află şi rovine
aşa că un week-end
nu face altceva decât
să citească scrisoarea a treia
ţţţţ face ea clătinând din cap
ţţţţţ
nicopole după
nicopole după rovine

îi e dor şi ei de podu’ înalt
până şi de cozorici îi e dor

când ajunge la neajlov
se uită în jur cu atenţie
să nu o vadă nimeni
apoi îşi lungeşte braţul
prin apa tulbure
aruncă peste cap ca un făt-frumos din lacrimă
peturi sticle borcane broaşte
într-un final zâmbind complice nu ştiu cui
ridică ca pe un buzdugan
dintele
dintele lui sinan

atât a lăsat nebunul de hassan
prin ţara românească din paşă
restul cară în spinare şi acum

fir-ar să fie clio