Pe atunci
versul nu-mi rostea
depărtările interioare
nu ştiam încotro
zboară cuvintele
după ce un poet moare
marea mi se părea maro
şi că un singur ghiocel nu doare
nu ştiam încotro
se duce primăvara aceasta
după ce se duce
şi apoi vine cealălaltă
nu ştiam încotro se duce albastrul
cerului noaptea, cînd plouă
cu lumină cernută şi nu ştiam
de ce nemurirea nu ni-i dată şi nouă