Am trecut repede prin aripa ploii
am turnat întunericu'-n lumină
și o stea proptită într-un colț
admira casa noastră,
am adormit pe câmpia din brațele tale
în lanuri aurii cu maci răstigniți
pe crucea pământului,
negru după lucrare.

Doamne, câtă liniște apleacă sălciile
peste râul secat
câtă dragoste aplec eu peste somnul iubitei
în vise și-n apa sfințită
ca o umbră așezată pe peretele alb.

Desenez pe întinderea gândului
stropit cu ocru
conturul ei de madonă.