De-o lege Moise ne vorbea,
Primită de la Dumnezeu ca semn,
Ce-n mâna dreaptă o ținea,
Simbolizată prin toiagul său de lemn.

Sub legea Lui noi am crescut.
Ea, răul ni l-a arătat.
Căci lege dacă n-ar fi fost,
N-ar mai fi fost deloc păcat.

Ne-am înălțat ș-am învățat
De rău, în jur să ne ferim;
Toiagul lui ne-a îndrumat,
Pe drumul drept să o pornim.

Și legea-n suflet ne-a intrat,
Vorbindu-ne cu înțeles:
„Toiag, de-acuma să-l vedem,
Ca propriul interes”.

Dar Dumnezeu nu ne-a creat
Sub legi de lemn, mereu să fim.
De cînd cunoașterea ne-am luat,
Ne-a spus, noi liberi să trăim.

Pavel, de-aceea-a blestemat
Pe cel ce-n viață mai stătea
„Pe lemn încă-atârnat”,
Deși, iubirea... dar în suflet i s-a dat.