Probabil va trece și vara asta
mi-ai zis privind corbii ruginiți
margaretele erau scuturate și
eu căutam ceva prin zâmbetul
bunicilor înainte de răsăritul
soarelui nu am mai așteptat lacrima
să se usuce pe
obrazul duminicii
pentru că tata stătea cu fața
la răsărit și ne spunea cum trec norii
pe deasupra cimitirului
noi nu-l ascultam trifoiul
mirosea a lună plină
și picioarele mi se afundau adânc
în hleiul Chetrișului
la Cruce
urme de Hristos răstignit
stau la marginea satului
atunci când trec oamenii la sapă și se închină
pe urmă
dimineața înveșmântată în alb
bea un rachiu
cu văcarul și-și numără
macii plecați la oraș
să incendieze galeriile de artă