Acest text se află în Șantier
Doi pisoi, abia scăpaţi de ţâţă
Au plecat, în joaca lor eternă,
Părăsindu-şi mama, blânda mâţă
Şi căldura torsului din pernă.
Au intrat pe geamul din cămară
Cercetând cu botul şi cu laba,
Mai gustând, mai iscodind pe-afară,
Temători, să nu-i surprindă baba.
Tot jucându-se îi poartă valul
Pe un raft de jos, unde mirosul
I-a târât de nas şi caşcavalul
A fost scos şi mirosit. Frumosul
A rupt caşcavalul pe din două
Dar Pătatul, contestând ruptura,
A propus o împărţire nouă...
Şi-au plecat, cu caşcavalu-n gură
La motanul tolănit pe sobă
Să le facă împărţire dreaptă
Iar acesta, sobru ca în robă,
A privit atent şi cu-nţeleaptă
Hotărâre, aşezat pe coate,
A "reglat" muşcând, pe rând. din ele
Le-a întins, egale, spunând: "frate
Asta-i împărţirea firii mele!"
Şi pisoii acceptând sentinţa,
Mulţumiţi dar cu bucata mică
S-au întors voioşi şi cu dorinţă
Să îi spele mama lor, pisică.
Comentarii aleatorii