Mi-am aprins o țigară
Și moliile au zburat dintre cutele vieții
Lăsând câteva ciupituri, mici găuri.
Arăt ușor îmbătrânit
Dar dinții încă mușcă tăcerea,
Păzind strunga vorbelor
Rebegite de frig.

Muream de plictiseală
Uitându-mă la fumul rarefiat
De atâta prezent.

Viața defrișată
Se sălbăticise prematur
Împădurindu-se.