Eu cuminec morții-n cimitire.
Le dărui apă sfântă, dor de fire
Și rugăciuni curate din altar.
Eu putrezesc cu ei. Le sunt egal.

Eu suflu în tămâie-n sâmbătă
Și dărui rugă fără camătă.
Cu raza soarelui orbindu-mi ochii
Eu umbra o ascund tăindu-mi plopii.

Eu îngrijesc crucea de la mormânt
Ca cel mai trainic lucru și mai sfânt
Și de pe mort pământu-l îngrijesc,
De praful florilor, al noții-l curățesc.

Eu sunt un martor de ființă
A celor care pleacă-n neființă.
Mă afli în pridvorul interzis
Al unei simple foi de nedescris.

Eu sunt cel cea-m primit suflare,
Eu sunt cel ce a fost ales pe mare
Și paznicul celor ce trec de poartă
Din lumea noastră în lumea cealaltă.