orpul meu în eter plutind

furtuni magnetice cu braţe nevăzute alunecînd

într-un imprint al cosmosului unde animale acționate cu abur

răspîndesc o melancolie plăcută

tăcută

corpul meu în eter copiat de mînă

plutind într-o muzică alienată

vorace

copaci cu puteri magice își coc limfele la mine-n torace

ce nu vine din afară

își coase cuib din amintiri și e bine și e bine la mine

în cutia de aluminiu

animale cu mecanisme ciudate

animale pe bază de revelație scot sunete mici

ca picăturile de ploaie pe coardele unui pian

n-am avut nici un plan

corpul meu în eter

ca un fluture într-o pală de vînt

tot mai departe mai îndepărtat de urechile ciulite și mari

ale iepurilor de cîmp

tu rotești butonul radioului vechi din dorința

de a prinde un post necunoscut

cu muzică în acorduri necunoscute

voci necunoscute și sentimente necunoscute

totul atît de străin

pare că te privești în oglindă

în timp ce te legeni ce te legeni atît de gingaș

de sfoara atîrnată de grindă.