Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
Răsărit de soare până la apus,
emoţie de lemn
frântură scuipată din munte,
ore timpurii suflate,
închegate fulgerător în pământuri...
Veşnic suflă liniştea,
precum o harpă tristă,
adunându-şi note de înmormântare.
Crucea pământului înmiresmează
bulgări de ţarâna scuturând
frigul oaselor lor,
întunericul veghează
locuri ale prezentului,
drumuri întortocheate intimidează.
Poezie:
Comentarii aleatorii