cunosc drumul tutunului dar n-am ajuns mare mahăr

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

eu am fumat
în copilărie

plantam lujere
nu mă vedeam dintre ele
la cules
corbi creşteau din mâinile mele
aripi până la coate
capotul avea bustul smolit

în coşare lanuri de foi
mirosind înţepat încingeau pereţii
o mie şi una şi încă pe-atât
cu andrele înşiram
vorbe la clacă
agăţam nodurile între ulucii porţilor
frunzele păleau împunse de soare
leşinau în braţele vântului se coroiau
moartea intra în ele
adunam fiecare şir
trăgeam sfoara usturătoare
apoi netezeam păpuşele
pe genunchi
cu o graţie de artist
inhalam miros la greu
într-o cămăruţă întunecoasă uscăţivă

aşezate în lădiţe ca păpuşoii
le ducea bunicu la centru
luau calea uzinelor

se-ntorcea cu niscaiva bănuţi
şi-o acadea

eu nu fumez
mai tuşesc din când în când
ţinându-mă de piept