Tot mai singur la fereastră spre toamnă
privesc lumina mistuită de apus
răsturnată la marginea șanțului
lângă piatra călugărită sub propria umbră

prin cenușiul rotund al ochilor
dincolo de întuneric
se arată mai puternic decât orice credință
amurgul
pipăie praful
și curăță din bandajele umbrelor
timpul trecut