te-aş fi aşteptat ani lungi
la fel cum pescarii aşteaptă sirenele-n larg
năuciţi, cu plasele pline de peşti, noaptea, pe lună plină

te-aş fi căutat ca pe un inorog
pribegind ev după ev, tot mai tânără, tot mai departe
ireal
te-aş fi iubit
dar
ce bine
ce favor
împărţim aceeaşi pulsaţie a secundei
şi atât de aproape
mulţumiri
norocului brut
acelaşi fericit scâncet de la naşterea universului

atât de simplu s-ar fi destrămat perdeaua de fum
atât de firesc s-ar fi rupt meandrele însingurării
de ai fi venit,
şi încă te aştept ani lungi
când pescarii în larg sunt vrăjiţi de fecioara din undă
şi apele-acestea sunt pline de aur şi peşte
când
pe afară
atunci când felinarele dorm
pe sub o frunte de salcâm
inorogul păşeşte.