îmi fac nod la cravată
de veghe
în acest punct negru
lumânarea arde până la degete

gândurile dau peste cap oameni
fără să creadă în sfinți
întunericul acoperă icoane sărutate de cei care mai cred în miracole

la ceas târziu
nimeni nu-mi bate la ușă
într-o lume a așteptărilor
timpul coboară pe șira spinării