mă gândeam la tine zilele astea
la cum ştiai tu să treci mereu
prin ziua şi ceasul însingurării mele
punctual ca o factură de telefon

cum sfidai regula anotimpurilor
fixându-ţi ceasul după bătăile inimii

mă gândeam la tine
la ţigara ta amânată când noaptea
ni se lipea de piele umedă pânză
un soare lăuntric galopa ca un poştaş
să lege cuvintele între ele

iar corpurile noastre
păreau o minunată magnolie