singurătatea n-a fost pedespsită
piatra o priveşte în ochi
cum se înstrăinează de lume

şarpele iese din măr
ca un suflet târât
pustiul din praful de oase
pândeşte

liniştea n-a pus păcatul la inimă
doar lucrurile făcute greşit de la facerea lumii încoace
privesc în jos
moartea ca o femeie de pescar îşi aruncă năvoadele

bărbatul cu toate cele luate în stăpânirea lui
ispăşeşte
iubirea
după prima despărţire
a rămas deschisă umbrelor