a.a.a. -
Am omorât un om.
Pur şi simplu.
L-am strivit între degetele mici
cum striveşti între buze o tumoare a inimii.
La început era plictiseală
şi întunericul bătea cuie chimice;
era arbore cu melci înaripaţi
şi oamenii nu mai traversau nicio creangă.
Din senin,
am trasat un gol care semăna cu un ochi alb,
o secundă ca plămânul negru
şi un cerc gri.
Şi golul m-a privit în cer şi-a învăţat cuvântul,
Şi secunda m-a respirat cum respiră melcul,
Şi cercul a existat cum există cercul.
M-am plimbat, am trecut şi m-am rătăcit prin om.
Când am început să fac rame din paşi,
să întorc oglinzile cu faţa la faţă,
şi să strig la feminin,
am omorât un om;
cum trenul striveşte ochii între fier,
aşa l-am strivit eu între sufletele mici.
Poezie:
Comentarii
.
margas -
un text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
Până la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
remarc în mod deosebit partea
Virgil -
remarc în mod deosebit partea centrală a textului, strofa 3, 4 și 5.
„am trasat un gol care semăna cu un ochi alb,
o secundă ca plămânul negru
şi un cerc gri.”
pentru omul cela
arty -
imaginea din strofele 3-4 este foarte bună, am încercat-o, transmite o emoţie artistică care deşteaptă cititorul, pentru mine asta e important. dar eu nu vreau să rămân datoare.