la prima sminteală
am îmblânzit o femeie în parc
era vama ochilor ei vinovaţi
de a mă fi privit ca pe o făptură indescifrabilă
la cafenea părea dezbrăcată de cuvinte
căzută în poemul meu cu gesturi cu tot

o muză trimisă să mă tortureze
în fiecare noapte cu nesomn.