la capătul fiecărei speranţe
ne aşteaptă calul
cu zgomotul de iarbă smulsă
cu şaua pusă
cu dârlogii târâş fluturând ca un steag

cu frâiele în mână
punem piciorul în scară
prăbuşindu-ne în calul care paşte

trecem prin iarba măcinată
cu aureolă de miros cald

ne scurgem prin picioarele nervoase
în copitele sărace
şi adormim
obosiţi de vise
cu miros de iarbă
tocată în dinţii albi şi laţi
zile de vară.