între pereţii zilelor mele e din nou vară
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic
e o blândeţe aiurea în aer
nici Cronos nu-şi mai devorează fii
nici Narcis nu mai e ademenit de gândul sinuciderii
pe marginea unei fântâni

acelaşi curcubeu pe spinarea serii
aceeaşi oaie fără botniţă mănâncă floarea Prinţului

lumina a plecat să te caute dincolo de orizont mamă
iar tu hălăduieşti pe cărările verii
cu zâmbetul tău luminos
ce urcă noaptea luna în brazi