liniștea de acasă
umple de rai
mugurii din mâinile tale

mamă
în fiecare bătaie de inimă
simt copilăria
când mă căutai pe nume
îngrijorată

cuvintele s-au rărit
ca ghioceii din grădină
pașii îți sunt prea grei
ți-ai șters praful de pe tălpi
parcă n-ai vrea nicicând
să mai faci un pas înainte