n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
Poezie:
Comentarii
nu e ca si cum ai decoji un
solomon -
nu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
anyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
cred că este corect a coji şi
batori -
cred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
am citit la tine poeme mult mai bune:)
mă bucur că ați trecut
alexandru -
mă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
e mai bine așa?
mulțumesc,
alex
este altceva!:) este aerisit.
batori -
este altceva!:) este aerisit. ţi-am zis asta pentru că şi eu am tendinţa să fac proză în poezie.
despre "a coji" eu aşa am învăţat despre el. ca să fiu sinceră nici nu am mai consultat dex on line. pentru că "a coji" include descuamarea în sine a ceva. eu aşa ştiam că este corect. repet. şi chiar la momentul respectiv mi s-a spus de către un profesor universitar de limbă română - când şi eu l-am folosit ca şi tine "a decoji" cum că nu ar fi corect. atunci am consultat dex pe hârtie şi am văzut că are dreptate. acu, ce să spun. am zis cred:) că aşa este corect.
arată mult mai bine poemul acum.
gata... modificări făcute,
alexandru -
gata...
modificări făcute, titlu schimbat, aerisiri, etc :)
mulțumesc pentru semne și... mai treceți
alex
acu, e prea bun. e ca într-o
batori -
acu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
una peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
şi versurile acestea:"scaunul
batori -
şi versurile acestea:"scaunul scârţâie surd - şi haţ;/lumina se joacă de-a prinselea/ pe pereți/umbrele se ascund/se întind/se contractă/ - şi scaunul este ironic şi ce "scaun surd!" - frumos adj.!, frumos sonor surd, frumos oximoron prin deducere.
Alex, este interesantă viaţa
ioan barb -
Alex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
mulțumesc pentru
alexandru -
mulțumesc pentru semne...
aici e un text modificat, mult modificat. e oarecum ciudat pentru mine că după ce am operat o serie de modificăi (am tăiat în carne vie) au apărut și semne din astea luminoase. e ciudat pentru că textul nu mi se pare dus la o oarecare formă, încă mi se pare ceva brut.
silvia - mă bucur că îți place mai mult așa
cristina - voi renunța la doar. pentru că se poate :)
ioan - dacă viața ca un microb leneș e interesting, atunci e biiiine :). deci ultima strofă, spui :)...
mulțumesc,
alex