nu știu exact când s-a întâmplat
pur și simplu stăm și privim prin celofan
păsări de pe vremea noastră
abia acum le curge de pe aripi smoala
îmi vine să râd desenăm muți semne
uite zborul ăsta vechi prinde-i sufletul
desenează-mi-l în palmă
uite aerul începe să se coloreze
ca un cer pe care l-am privit într-o vacanță mare
de pe acoperișul blocului
sus în lumea antenelor sutien care împungeau sfidător aerul patriei
apăruse dintr-o dată dintre sârme
clar viu câteva secunde de reclamă color
am simțit mai târziu tenișii mei verzi
(ăia pe care aveam să-i dau mai târziu la schimb cu un câine surd)
se înfundau în cartonul zgrunțuros lipit cu smoala comunitară
din care mai rupeam de o ciunga
din când în când