în subsolul blocului nostru trăiește
mîța multilaterală
ca orice mîță are nouă vieți
prima și-o mai aduce aminte
undeva în văgăuna babei dochia
pe vremea cînd era încă
pe jumătate duh de pădure
și jumătate vîrtelniță
a doua într-un hambar din dinogeția
la vînat de bizami la furat de plătică
pe a treia o reține vag
undeva în pustă
printre calabalîcurile lui attila
"the hun"
cel care mînca ce ea n-ar fi mîncat
niciodată
dar pe a patra și-o amintește bine
într-un sat din munți
oamenii trăiau ascunși în peșteri
vorbeau puțin își mai amintește
un cuvînt - viezure
a cincea viață și-a trăit-o la mănăstire
la arborea
era vreme de smîntînă
pui de rață și predici în strană
a șasea viață i-a fost sortită
undeva în fanar
de unde a venit sulemenită
versată în multe limbi străine
și prins de șobolani de stambul
pisica asta și-a trăit a șaptea viață
undeva în humulești
prăpădindu-se după motocei
și nevoindu-se să nu ierte niciun șoarece
din cuhnie
în a opta viață mîței multilaterale
i-a fost dat să se bucure
de nemuritoarele și invizibilele realizări
ale societății multilateral dezvoltate
care înainta cu pași repezi spre
comunism
dar vremea a trecut
comuninsmul nu s-a lăsat prins
așa cu una cu două
precum bizamii dinogeției
rățoii de la arborea
sau șobolanii din stambul
pisica multilaterală a îmbătrînit
acum își povestește amintirile
la vreo douăzeci de generații de pisoi
a scris trei autobiografii
(una a stat pe standuri la humanitas
vreo trei sezoane chiar)
acordă uneori interviuri
la cîte-o televiziune din provincie
și bineînțeles întreține cu pasiune
o pagină de blog
seara își spală mustățile cu grijă
privește peste blocuri
apusul roșu murdar al bucureștilor
și se întreabă ce poate să-i mai aducă
încă o viață...