când rostesc cuvântul gol
mă gândesc la ceva rotund şi alb
la un capăt de drum
un capăt de aţă
un vis cu teamă de moarte
sau la o verighetă scoasă de pe deget ca un obiect de studiu

cineva să-mi deschidă ochii
nu înţeleg de ce lucrurile făcute pe jumătate
rămân ca nişte oameni lăsaţi de izbelişte
şi pentru cei înstăriţi sfârşitul înseamnă acelaşi perete întunecat devreme
prin care trece un punct de lumină
la fel de gol
de alb sau rotund
sunt gata să cred în dragoste
nimic nu se năruie dacă sufăr şi sper mai departe