Aud pași întotdeauna singuri
între pământ și cer
timpuri împăienjenite
de somnul pescărușilor
cu ghiarele îngropate
în nisipul rotund

recunosc farul un fildeș murdar
când și când clipocește ape obosite
îl privesc în insula neagră din căușele palmelor
cum luminează bucățica de cer
si-mi inundă simțurile
până la ziuă